LI ME VIRD’ANNI

 

Virdi nun sunnu no, li me vird`anni

picchi lu cori stancu s’č riduttu

nun sugnu nicu, mancu sugnu ranni

tegnu di ottu lustri lu dibuttu.

 

Partivu pi sta terra nicareddu

lassavu li me amici, me Madruzza

lassavu la me tana pi un casteddu

purtannu `nta lu pettu `na Santuzza,

 

e veru, ora su` riccu `Miricanu

ma comu un cani sulu nta sta terra

e si portu `mpettu na stanca manu

sentu l`arma e lu cori fari guerra.

 

Camminu spersu `nta tanti biddizzi

palazzi alluminati, strati granni

cercu, ma dunni sunnu di carizzi

chi me madri mi dava ancora `npanni.

 

Ho madri, `ncori ti tegnu, bedda matri

viri ? Un ti lassu mai p`un minutu

ma prima ca da stu corpu vennu latri

portalu `nta ddu Paisi ca e partutu,

 

Portami `nta dda terra miraculusa

scavusu e nuru, pocu m`inporta

idda c’č na madri dulurusa

cu li frazza aperti `nta la porta.

 

di : Vito Bologna