|
LI ME VIRD’ANNI
Virdi nun sunnu no, li me vird`anni picchi lu cori stancu s’č riduttu nun sugnu nicu, mancu sugnu ranni tegnu di ottu lustri lu dibuttu.
Partivu pi sta terra nicareddu lassavu li me amici, me Madruzza lassavu la me tana pi un casteddu purtannu `nta lu pettu `na Santuzza,
e veru, ora su` riccu `Miricanu ma comu un cani sulu nta sta terra e si portu `mpettu na stanca manu sentu l`arma e lu cori fari guerra.
Camminu spersu `nta tanti biddizzi palazzi alluminati, strati granni cercu, ma dunni sunnu di carizzi chi me madri mi dava ancora `npanni.
Ho madri, `ncori ti tegnu, bedda matri viri ? Un ti lassu mai p`un minutu ma prima ca da stu corpu vennu latri portalu `nta ddu Paisi ca e partutu,
Portami `nta dda terra miraculusa scavusu e nuru, pocu m`inporta idda c’č na madri dulurusa cu li frazza aperti `nta la porta.
di : Vito Bologna |
![]() |