CINCUCENTO `NFAMIGHIA

  

Mi trovu di me soru a brocculinu,

na duminica, pi un piattu di pasta

dopu manciatu, me cugnatu pinu

mi dici chi un caffe, a stura un vasta

 

Cu la vittura, emu a lu milli lusci

dunni n’incutramu cu me frati

salutannu a tutti chiddi chi canusci

ni dissi, trasiti, aspettamu du mitati

 

Pighiamu li caffe, e du cosi duci

trasennu, n’assitamu a lu tavulinu

mi missi a lu cantuni sutta la luci

ligennu, lu giornalettu,topolinu

 

Arrivanu li me niputi, pieru e francu

mi fannu, Zu vi, fascemuni na partita

pighia na segia, assettati a du bancu

mentri iu pichiu li carti, e na matita

 

Ci rissi, ni fascemu un cincucentu

picchi lu tri setti unne cosa pi mia

jocu accussi, pi fariti cuntentu

e stari un pocu cu vuatri `ncumpagnia

 

Misca li carti, chiamu ottu dinari

Quann’è le me turnu di parrari

me frati francu, mi tocca pi cumpari

e mi dumannu, cosa vu, ittari ?

 

Parannu muti, e fascennu signali

ci dissi soccu avia ni li manu

mi rissi, boni semu un’emu mali

jettati un carricu grossu tuttu sanu,

 

 

Mettu lu tre di coppi e me cugnato

jetta l’arsu di spaddi, a l’ammuciuni

me niputi piero, tutto arrabiato

grida, comu si persi tutta la raggiuni

 

Ma chi caspita fà ? e tu sa jucari ?

chista e na jucata di picciriddi

amuni zu pinu  viremu c’ama fari

m’atafari tirari tutti li capiddi ?

 

Ci dugnu na taliata, e caru `nterra

di lu ririri, chiu un mi trattinia

pari ca ogni manu ce na querra

comu si ni jucamu, la fattoria

 

Finiu la partita, cuntu li me punti

e mi fermu a sessantasetti

me frati mi talia,"Ancora cunti

v’accatta a sti picciriddi du cunfetti

 

Viri comu ghianciunu mischini

`nti tri fagliati, un la vinceru una

d’un trattu trasi lautru me frati vini

"la testa aviti chiu dura di li miluna

 

Dumani s’avaghiri a travaghiari

e vuatri ancora ca a tampasiari

li carti cari me, un portanu dinari

e cu voli mamciari, a va` zappari

 

Mizzica cu parrà, mi susu e dicu

tu si maestru nda tutti li jucati

me frati francu `ncasa lu ghiu nicu

attuppa la vucca a tutti, e dannu gilati,

 

Sta famighia chi mi pari un sonnu

si po truvari sulu `nta li Bologna

e vecchiu, ora fazzu iu lu nonnu

scrivennu fissarii, senza vriogna

 

di : Vito Bologna